1-2 mai 2010. Perioada in care ma decid impreuna cu alte persoane sa parasesc orasul natal si sa fac o iesire intr-un alt oras din Romania (chiar nu conteaza care). Momentele micii aventuri sunt irelevante in acest topic deoarece vreau sa punctez altceva. In seara de 1 mai ne-am decis sa mancam o pizza buna. Si pentru ca in acel oras nu aveam cunostinte de vreo terasa sau pizzerie am intrebat ba in stanga, ba in dreapta, ce si cum. Mergand pe ideea ca daca 4 din 7 oameni ne indruma cu caldura catre un anumit local, atunci merita sa il incercam si noi pentru "o pizza buna". Asa ca... ajungem repede acolo, ne asezam la masa si ni se pun in fata mai intai niste ziare. Ma intreb cu curiozitate daca e vreo promotie, caci ceea ce am eu in mana are forma, textura si infatisarea unui ziar. Aflu ca de fapt ala e meniul acelui local. "Original", imi zic". Eu am ochi de QCL-ist (QCL vine de la Quality Control) si observ repede detaliile sau imperfectiunile din anumite circumstante. Asa ca primul lucru care imi sare in ochi, scris pe prima pagina a ziarului sub titlu, este cel de mai jos:
Imi zic... mai sa fie. Acest ziar se citeste gratuit. Bai ce noroc pe capul nostru ca nu ne-au dat ziarul si nu ne-au cerut si bani sa il citim pe urma. Discut acest titlu cu cei cu care ma aflam si ne amuzam un pic. Citirea ziarului devine insa din ce in ce mai interesanta. Vreau o pizza. Dar nu asa o pizza, ci una buna, sa ma ling pe degete. Asa ca dau la pagina urmatoare... si mai sa fie... ditamai colectia de pizza. De toate felurile. Totusi, un lucru lipseste. Nu imi dau seama cat cantareste fiecare, deoarece gramajul nu este precizat nicaieri (nici la inceputul ziarului, nici pe pagina cu Pizza, nici in vreo
erata sau nota adiacenta).
Asa ca... amintidu-mi cu drag in suflet de reclama ce continea intrebarea "Cat de mare e un ou mic?" o intreb politicos pe tanti asa : "Cat de mare e o pizza mare si cat de mica e o pizza mica?". Observ in momentul asta si pizza de marimea Jumbo si imi imaginez o pizza de marimea unui pui de elefant (desi ala era Dumbo). Tanti imi zice : "Aia mica e pentru copii, aia mare e mare, aia XXL te saturi si aia Jumbo (Jet imi zic eu) e chiar mare. Gramajele nu pot sa vi le spun ca nu le stiu." Imi zic asa... Copil nu mai sunt, nu vreau sa ma satur si nici elefantii nu imi plac, asa ca aleg una mare. Recunosc faptul ca pizza n-a fost rea , dar nici minunata. Totusi, tanti a mintit. Si din aia mare te saturi, chiar daca nici eu, nici MACAR eu, care am mancat-o, nu pot preciza cam cat cantarea. Si pentru ca orice terasa care se respecta trebuie sa vanda si bere, ne uitam la pretul berii... si ce vedem ? Vedem asta (imagine editata intentionat, cu numele berilor sterse):
Si uite-asa aflam cu mirare ca in Romania se vinde cea mai scumpa bere din lume. Chiar n-am stiut. 0.33 mililitri costa 9.5 lei. Adica 28.5 lei un mililitru, adica 28500 lei noi un litru de bere. Adica... 285 de milioane de lei vechi. Nu e mult, doar suntem in Romania. Din fericire, pizza a fost buna si pliantul era gresit acolo sus. Mentionez insa ca patronii acelui local nu erau romani, dar banuiesc ca cei care au editat acel ziar erau. Nepasarea, miserupismul si nesimtirea in cadrul angajatilor romani (de la mic la mare) depasesc cu mult cotele admise de bunul simt international. Insa... la noi... merge si-asa. :).
Imi zic... mai sa fie. Acest ziar se citeste gratuit. Bai ce noroc pe capul nostru ca nu ne-au dat ziarul si nu ne-au cerut si bani sa il citim pe urma. Discut acest titlu cu cei cu care ma aflam si ne amuzam un pic. Citirea ziarului devine insa din ce in ce mai interesanta. Vreau o pizza. Dar nu asa o pizza, ci una buna, sa ma ling pe degete. Asa ca dau la pagina urmatoare... si mai sa fie... ditamai colectia de pizza. De toate felurile. Totusi, un lucru lipseste. Nu imi dau seama cat cantareste fiecare, deoarece gramajul nu este precizat nicaieri (nici la inceputul ziarului, nici pe pagina cu Pizza, nici in vreo
erata sau nota adiacenta).
Asa ca... amintidu-mi cu drag in suflet de reclama ce continea intrebarea "Cat de mare e un ou mic?" o intreb politicos pe tanti asa : "Cat de mare e o pizza mare si cat de mica e o pizza mica?". Observ in momentul asta si pizza de marimea Jumbo si imi imaginez o pizza de marimea unui pui de elefant (desi ala era Dumbo). Tanti imi zice : "Aia mica e pentru copii, aia mare e mare, aia XXL te saturi si aia Jumbo (Jet imi zic eu) e chiar mare. Gramajele nu pot sa vi le spun ca nu le stiu." Imi zic asa... Copil nu mai sunt, nu vreau sa ma satur si nici elefantii nu imi plac, asa ca aleg una mare. Recunosc faptul ca pizza n-a fost rea , dar nici minunata. Totusi, tanti a mintit. Si din aia mare te saturi, chiar daca nici eu, nici MACAR eu, care am mancat-o, nu pot preciza cam cat cantarea. Si pentru ca orice terasa care se respecta trebuie sa vanda si bere, ne uitam la pretul berii... si ce vedem ? Vedem asta (imagine editata intentionat, cu numele berilor sterse):
Si uite-asa aflam cu mirare ca in Romania se vinde cea mai scumpa bere din lume. Chiar n-am stiut. 0.33 mililitri costa 9.5 lei. Adica 28.5 lei un mililitru, adica 28500 lei noi un litru de bere. Adica... 285 de milioane de lei vechi. Nu e mult, doar suntem in Romania. Din fericire, pizza a fost buna si pliantul era gresit acolo sus. Mentionez insa ca patronii acelui local nu erau romani, dar banuiesc ca cei care au editat acel ziar erau. Nepasarea, miserupismul si nesimtirea in cadrul angajatilor romani (de la mic la mare) depasesc cu mult cotele admise de bunul simt international. Insa... la noi... merge si-asa. :).
