Ce este efectul de turma ? Se refera la instinctul oilor aflate pe camp (sau pe deal, sau pe munte, dar nu si pe calea ferata dupa ce a trecut trenul peste ele) de a se mentine grupate. Daca sunt 3 oi si doua o iau intr-o directie, a treia le va urma rapid. E o teama instinctiva a oilor. Psihologic e frumos de observat aceasta teama. Si spun frumos pentru ca niciodata cele 2 oi nu o vor respinge pe a 3-a care s-a pierdut pentru cateva secunde. De ce ? Pentru ca si ele stiu cum e sa te pierzi.
La oameni insa efectul de turma nu prea are conotatii frumoase in el. Cred ca exista cam 80-85% din oameni care sufera de sindromul turmei (a nu se simti lezat niciun cititor al acestui rand; cu siguranta esti in cei 10-15%; ti-am zis-o doar ca sa te simti mai bine si sa mai citesti pe-aici cate ceva).
Fara exemple concrete insa, argumentele mele mor inainte de a le explica. Sa presupunem ca mergi la o nunta romaneasca. Te-ai intrebat vreodata de ce toate nuntile seamana ? Ai vazut vreodata o nunta originala ? Mie mi se par toate la fel. Lautari cu zambet de serviciu pe fata, barbati si femei dansand in costumele (de multe ori singurele) pe care le au, multa, multa bautura si rasete fortate. Ca deh, e nunta, trebuie sa radem (fie ca este sau nu rasul nostru). Si, cum mi-a zis cineva mai in varsta, un om cu mare, mare experienta in nunti, nunta nu e a ta (a mirelui sau miresei), ci a invitatilor. Nu tie trebuie sa iti placa, ci lor. De ce ? Pentru ca sunt invitatii tai si ei trebuie sa plece cu o parere cel putin rezonabila de la nunta ta. Asa ca... faci si tu cum ai vazut la nuntile anterioare la care ai fost (neamuri, colegi de munca, prieteni). Si la sfarsit toti pleaca si isi zic "am fost si la nunta la aia doi, a fost ok, au intrat in standardele celorlaltor nunti la care am mai fost; m-am distrat fortat cum am facut-o pana acum si la celelalte nunti, deci rutina distractiei s-a incadrat in parametrii normali; e ok.". Iar tu, ca mire sau mireasa, esti terminat de oboseala dupa ce te-ai straduit sa ii satisfaci pe toti si astepti DVD-ul promis de fotograful platit ca sa iti revezi nunta (la cate griji aveai pe cap, vezi chestii pe care nu le-ai observat atunci). Zilele urmatoare nu esti mai fericit, ci doar mai odihnit caci ai terminat si cu tiganeala asta, numita NUNTA TA.
Si acum, intrebarea ta, cititorule, deja indignat de nebunia mea este : "Dar ce nu iti convine la o asa nunta ? Tu cum ai face-o?". Si eu iti raspund : "Nu asa. Nu as invita 100 de oameni doar pentru ca-mi sunt colegi de munca sau simpli amici din liceu sau facultate. Si nu mi-ar pasa daca lor nu le-ar placea nunta mea. Sa plece, sunt liberi s-o faca daca ceva nu le convine. Dar as invita 5 oameni, dar sa stiu ca ei chiar inseamna ceva pentru mine, nu au venit sa umple randurile. Nunta in sine trebuie sa fie un eveniment sacru, o unire de suflete, nu o afacere din care te rogi ca la sfarsit sa aduni darurile si sa iti iasa mai mult decat ai investit. Asa ca... mie imi ajung 5-10 oameni la nunta mea, n-am nevoie de mai multi. Si sunt sigur ca lor o sa le placa atunci cand ii voi recita poeziile scrise in liceu pe un fond sonor placut (un pian de Rachmaninov, de pilda) ei, fiintei cu care imi voi petrece restul vietii. Sunt sigur ca imi va putea face o declaratie de dragoste pe intuneric, iar ceilalti sa aplaude pe intuneric si sa se auda, tarziu in noapte doar sarutul nostru. Sunt sigur ca invitatii mei (astia putini) o sa dispretuiasca topaiala pinguinului pentru un vals (le aduc si instructor). Si sunt sigur ca ar accepta orice, daca ma pretuiesc asa cum ii pretuiesc si eu pe ei.
Asta e fantezia mea, dar cel putin nu sufar de sindromul de turma. Nu, nu vreau neaparat ceva altfel, doar ca sa fie altfel. Vreau ceva care sa ma implineasca pe mine ca om in cea mai frumoasa zi a vietii mele, la fel si pe viitoarea mireasa. Si nu ma intereseaza daca celorlalti nu le place, cat timp nu le ingradesc libertatea. 10 invitati de suflet= o nunta de vis. 150 de invitati = nunta turmei, nunta comerciala. Si daca tie cititorule nu iti convine ce ai citit pana aici, nu imi pasa.
Mai dau un exemplu de model de turma care m-a scarbit. Daca esti profesor(sa zicem invatamant preuniversitar), asisti din cand in cand la lectii deschise sustinute de colegii de catedra. O lectie deschisa inseamna ca respectivul profesor care o sustine va avea asistenta din partea colegilor (in jur de 10 profesori + directorul unitatii de invatamant). Pentru ca traditia (legea aia nescrisa, dar respectata in totalitate) o cere, profesorul asistat va face de fapt nu o ora, ci o mica sceneta de teatru, unde elevii isi invata replicile si momentele lectiei cu sarguinta. Pe urma, la o mica masa deschisa (adica suc, prajituri si alte cumparate de profesorul care a tinut lectia) se discuta ce a facut bine si ce rau in respectiva lectie. In general e doar de bine, pentru ca se alege o clasa buna unde elevii au si un oarece simt artistico-teatral. Si uite-asa toti ii zic pe rand respectivului ca ce bine a fost, ce minunat s-a petrecut, ce superb s-a-ntamplat, ce scoala minunata cu elevi straluciti avem. Se incurajeaza toti reciproc (precum porcii din Ferma Animalelor) si apoi se intorc la mizeriile de ore normale pe care le tin in compania elevilor normali, neatenti, neascultatori etc.
Daca as fi profesor si as asista la o asemenea lectie n-as putea decat sa aduc cuvinte de lauda. Nu pot critica o piesa buna de teatru, mai ales daca e bine jucata. Chiar nu pot. Dar... as prefera sa merg la o lectie deschisa, unde elevii se balbaie, unde sunt atentionati ca vorbesc intre ei (sau fac o mica nazbatie), unde pur si simplu profesorul pune o intrebare la care niciun elev nu are raspuns. As prefera sa vad realitatea, nu efectul de turma artificial creat. Si, daca toti profesorii l-ar ocari apoi pe inculpatul de profesor care nu si-a pus elevii la treaba actoriei, eu as vorbi foarte tare cand mi-ar veni randul sa-mi dau cu parerea. I-as spune asa : "Felicitari domnule profesor ! Si o spun cu cea mai mare sinceritate ! Nu conteaza cum a iesit ora, caci mie mi-a placut exact asa cum a fost. Nu conteaza ce momente ale lectiei ati respectat sau nu, nu conteaza ca elevii au stiut sau nu, ci conteaza ca a fost ceea ce suntem. Conteaza ca v-ati pastrat identitatea si integritatea. Conteaza ca ati tinut aceasta lectie la cel mai inalt nivel de demnitate umana pe care vi l-ar putea conferi meseria de dascal. Conteaza ca v-am crezut ! Si de la mine aveti cel mai mare calificativ, nu doar pentru aceasta lectie deschisa, ci pentru orice activitate veti mai intreprinde de-acum incolo. Conteaza ca nu v-ati lasat coplesit de efectul de turma ! Felicitari inca o data!".
Cititorule, ai ajuns pana aici ? Ma bucur. Acum lasa un comentariu, ca m-as bucura sa iti aud si parerea ta.
La oameni insa efectul de turma nu prea are conotatii frumoase in el. Cred ca exista cam 80-85% din oameni care sufera de sindromul turmei (a nu se simti lezat niciun cititor al acestui rand; cu siguranta esti in cei 10-15%; ti-am zis-o doar ca sa te simti mai bine si sa mai citesti pe-aici cate ceva).
Fara exemple concrete insa, argumentele mele mor inainte de a le explica. Sa presupunem ca mergi la o nunta romaneasca. Te-ai intrebat vreodata de ce toate nuntile seamana ? Ai vazut vreodata o nunta originala ? Mie mi se par toate la fel. Lautari cu zambet de serviciu pe fata, barbati si femei dansand in costumele (de multe ori singurele) pe care le au, multa, multa bautura si rasete fortate. Ca deh, e nunta, trebuie sa radem (fie ca este sau nu rasul nostru). Si, cum mi-a zis cineva mai in varsta, un om cu mare, mare experienta in nunti, nunta nu e a ta (a mirelui sau miresei), ci a invitatilor. Nu tie trebuie sa iti placa, ci lor. De ce ? Pentru ca sunt invitatii tai si ei trebuie sa plece cu o parere cel putin rezonabila de la nunta ta. Asa ca... faci si tu cum ai vazut la nuntile anterioare la care ai fost (neamuri, colegi de munca, prieteni). Si la sfarsit toti pleaca si isi zic "am fost si la nunta la aia doi, a fost ok, au intrat in standardele celorlaltor nunti la care am mai fost; m-am distrat fortat cum am facut-o pana acum si la celelalte nunti, deci rutina distractiei s-a incadrat in parametrii normali; e ok.". Iar tu, ca mire sau mireasa, esti terminat de oboseala dupa ce te-ai straduit sa ii satisfaci pe toti si astepti DVD-ul promis de fotograful platit ca sa iti revezi nunta (la cate griji aveai pe cap, vezi chestii pe care nu le-ai observat atunci). Zilele urmatoare nu esti mai fericit, ci doar mai odihnit caci ai terminat si cu tiganeala asta, numita NUNTA TA.
Si acum, intrebarea ta, cititorule, deja indignat de nebunia mea este : "Dar ce nu iti convine la o asa nunta ? Tu cum ai face-o?". Si eu iti raspund : "Nu asa. Nu as invita 100 de oameni doar pentru ca-mi sunt colegi de munca sau simpli amici din liceu sau facultate. Si nu mi-ar pasa daca lor nu le-ar placea nunta mea. Sa plece, sunt liberi s-o faca daca ceva nu le convine. Dar as invita 5 oameni, dar sa stiu ca ei chiar inseamna ceva pentru mine, nu au venit sa umple randurile. Nunta in sine trebuie sa fie un eveniment sacru, o unire de suflete, nu o afacere din care te rogi ca la sfarsit sa aduni darurile si sa iti iasa mai mult decat ai investit. Asa ca... mie imi ajung 5-10 oameni la nunta mea, n-am nevoie de mai multi. Si sunt sigur ca lor o sa le placa atunci cand ii voi recita poeziile scrise in liceu pe un fond sonor placut (un pian de Rachmaninov, de pilda) ei, fiintei cu care imi voi petrece restul vietii. Sunt sigur ca imi va putea face o declaratie de dragoste pe intuneric, iar ceilalti sa aplaude pe intuneric si sa se auda, tarziu in noapte doar sarutul nostru. Sunt sigur ca invitatii mei (astia putini) o sa dispretuiasca topaiala pinguinului pentru un vals (le aduc si instructor). Si sunt sigur ca ar accepta orice, daca ma pretuiesc asa cum ii pretuiesc si eu pe ei.
Asta e fantezia mea, dar cel putin nu sufar de sindromul de turma. Nu, nu vreau neaparat ceva altfel, doar ca sa fie altfel. Vreau ceva care sa ma implineasca pe mine ca om in cea mai frumoasa zi a vietii mele, la fel si pe viitoarea mireasa. Si nu ma intereseaza daca celorlalti nu le place, cat timp nu le ingradesc libertatea. 10 invitati de suflet= o nunta de vis. 150 de invitati = nunta turmei, nunta comerciala. Si daca tie cititorule nu iti convine ce ai citit pana aici, nu imi pasa.
Mai dau un exemplu de model de turma care m-a scarbit. Daca esti profesor(sa zicem invatamant preuniversitar), asisti din cand in cand la lectii deschise sustinute de colegii de catedra. O lectie deschisa inseamna ca respectivul profesor care o sustine va avea asistenta din partea colegilor (in jur de 10 profesori + directorul unitatii de invatamant). Pentru ca traditia (legea aia nescrisa, dar respectata in totalitate) o cere, profesorul asistat va face de fapt nu o ora, ci o mica sceneta de teatru, unde elevii isi invata replicile si momentele lectiei cu sarguinta. Pe urma, la o mica masa deschisa (adica suc, prajituri si alte cumparate de profesorul care a tinut lectia) se discuta ce a facut bine si ce rau in respectiva lectie. In general e doar de bine, pentru ca se alege o clasa buna unde elevii au si un oarece simt artistico-teatral. Si uite-asa toti ii zic pe rand respectivului ca ce bine a fost, ce minunat s-a petrecut, ce superb s-a-ntamplat, ce scoala minunata cu elevi straluciti avem. Se incurajeaza toti reciproc (precum porcii din Ferma Animalelor) si apoi se intorc la mizeriile de ore normale pe care le tin in compania elevilor normali, neatenti, neascultatori etc.
Daca as fi profesor si as asista la o asemenea lectie n-as putea decat sa aduc cuvinte de lauda. Nu pot critica o piesa buna de teatru, mai ales daca e bine jucata. Chiar nu pot. Dar... as prefera sa merg la o lectie deschisa, unde elevii se balbaie, unde sunt atentionati ca vorbesc intre ei (sau fac o mica nazbatie), unde pur si simplu profesorul pune o intrebare la care niciun elev nu are raspuns. As prefera sa vad realitatea, nu efectul de turma artificial creat. Si, daca toti profesorii l-ar ocari apoi pe inculpatul de profesor care nu si-a pus elevii la treaba actoriei, eu as vorbi foarte tare cand mi-ar veni randul sa-mi dau cu parerea. I-as spune asa : "Felicitari domnule profesor ! Si o spun cu cea mai mare sinceritate ! Nu conteaza cum a iesit ora, caci mie mi-a placut exact asa cum a fost. Nu conteaza ce momente ale lectiei ati respectat sau nu, nu conteaza ca elevii au stiut sau nu, ci conteaza ca a fost ceea ce suntem. Conteaza ca v-ati pastrat identitatea si integritatea. Conteaza ca ati tinut aceasta lectie la cel mai inalt nivel de demnitate umana pe care vi l-ar putea conferi meseria de dascal. Conteaza ca v-am crezut ! Si de la mine aveti cel mai mare calificativ, nu doar pentru aceasta lectie deschisa, ci pentru orice activitate veti mai intreprinde de-acum incolo. Conteaza ca nu v-ati lasat coplesit de efectul de turma ! Felicitari inca o data!".
Cititorule, ai ajuns pana aici ? Ma bucur. Acum lasa un comentariu, ca m-as bucura sa iti aud si parerea ta.
